Creştinii duhovniceşti cresc în dragoste, devin tot mai fierbinţi şi se îndreaptă spre aceeaşi ţintă (spre Căpetenia şi Desăvârşirea credinţei lor), numai că unii se deplasează cu trotineta iar altii cu racheta… De ce aceasta? Pentru că unii au doar pecetea Duhului Sfânt iar alţii au plinatatea.
Ca să trăim din plin, e nevoie de plinătatea Duhului Sfânt, sau cel puţin de dorinţa fierbinte de-a o avea.Iniţial suntem ca un vas de sticlă umplut cu ‘aere’. Ca să ne descotorisim de-acel ‘gaz’, noi încercăm sa-l eliminăm din vieţile noastre prin vacuumare, prin eforturile noastre, uitând că materialul din care suntem întocmiţi este unul fragil, si ne-am putea sparge din cauza vidului creat… Eliminăm astfel, prin exhaustare, ceva păcate mai grosolane, (dar nu şi vulpile mici) pâna obosim, si ne răcim.
Cine are Înţelepciune însă, scapă de-acel gol din el, lăsând Dragostea sa-i toarne Apa vieţii în vas. Cuvantul lui Dumnezeu înlocuieşte (elimină) lipsa aceea în mod simplu şi eficient. Cine are plinatatea Cuvantului, de regula poseda si plinatatea Duhului Sfant – sunt nedespartite…
Iata cateva aspecte ce-l deosebesc pe crestinul duhovnicesc de cel firesc:
Creştinul firesc se luptă să placă lui Dumnezeu, f ără să conştientizeze că noi toţi suntem de fapt plăcuţi lui Dumnezeu datorită lucrării complete şi desăvârşite a Domnului Isus Hristos. (more…)