BERonline Blogs

Uneori stam aplecati peste intrebarile lumii, ale existentei, intrebari care nu-s putzine, dar una singura este fundamentala, de capatai: CINE ESTE ISUS?
Este atat de important acest OM, care a trait cu 2000 de ani in urma, intr-o vreme obscura, la marginea Imperiului Roman, un om care n-a fost in fruntea ostilor, n-a domnit, n-a ctitorit cetati, n-a schimbat structuri sociale, n-a scris nimic, a calatorit putin, etc. si a murit la 33 de ani, varsta la care altii isi incep activitatea intensa?!
Pentru concetatenii Sai, Isus a fost un imvatator, un rabin mai aparte, care a atras multimile…, dar care a fost dat mortii pentru ca a hulit, pretinzand ca este Fiul lui Dumnezeu. Singura vina pe care i-au gasit-o oamenii a fost aceasta: S-a facut pe Sine Fiul lui Dumnezeu!

Pentru atei, , Isus Hristos este un mit, o legenda, un personaj din Biblie…
Istoricii insa spun ca viata Lui, activitatea, moarte si invierea Sa, sunt cele mai documentate evenimente ale lumii antice…!
Pentru intemeietorii de religii, Isus a fost un profet ca si altii…
Ei uita sa precizeze ca niciun alt profet n-a avut curajul sa spuna: “Cine M-a vazut pe Mine, a vazut pe Tatal” (Ioan 14:9), adica pe Dumnezeu.
Acest Isus, pe care multi inca Il ignora, a afirmat ca fara El, fara a cunoaste identitatea Lui, nu avem raspunsuri corecte niciunei intrebari a existentei…!

Fara El, nu stim nimic despre Dumnezeu. El a spus: “Nimeni n-a vazut vreodata pe Dumnezeu; singurul Lui Fiu, care este in sanul Tatalui, Acela L-a facut cunoscut.” (Ioan 1:18). In rugaciunea de la Ioan 17:6, Isus afirma ca El ni L-a facut cunoscut pe Dumnezeu: “Am facut cunoscut Numele Tau oamenilor…”, mentioneaza El.

Fara Isus, noi nu cunosteam nici CALEA spre Dumnezeu. El a spus: “Eu Sunt calea, adevarul si viata. Nimeni nu vine la Tatal decat prin Mine.” (Ioan 14:6)
Implicit, din acelasi verset reiese ca tot Isus este si ADEVARUL…!
Pilat L-a intrebat: “Ce este adevarul” (Ioan 18:38), si a primit si raspuns:
“Eu pentru aceasta M-am nascut si am venit în lume, ca sa marturisesc despre adevar. Oricine este din adevar asculta glasul Meu.”
Fara El nu cunoastem nici VIATA adevarata, care nu-i doar una biologica, ci-i una superioara, vesnica, pe care o au cei ce-L cunosc. El a afirmat aceasta: “Adevarat, adevarat, va spun, ca cine crede în Mine, are viata vesnica” (Ioan 6:47),
…dar si aici, pe pamant, cei ce cred in El sunt binecuvantati: “ Eu am venit ca oile Mele sa aiba viata, si s-o aiba din belsug. (Ioan 10:10)

Cu putin timp inainte de-asi sfarsi lucrarea pe pamant, inainte de-a merge la Ierusalim unde urma sa moara pentru noi si pentru pacatele noastre, Domnul Isus a avut o discutie deosebit de profunda cu ucenicii Sai, si le-a pus cea mai importanta intrebare cu care este confruntat omul pe pamant, si anume: “Cine zic oamenii ca Sunt Eu, Fiul omului?” (Matei 16:13) Ei I-au prezentat cateva variante care se vehiculau in popor, dar au fost nevoiti sa-si formuleze si parerea lor…!
“Dar voi, le-a zis El, cine ziceti cã Sunt?” (Matei 16:15)
A urmat cea mai importanta marturisire ce-o poate face gura vreunui om:
“Simon Petru, drept raspuns, I-a zis: „Tu esti Hristosul, Fiul Dumnezeului celui viu!” (Matei 16:16)
“Isus a luat din nou cuvântul, si i-a zis: „Ferice de tine, Simone, fiul lui Iona; fiindca nu carnea si sangele ti-a descoperit lucrul acesta, ci Tatal Meu care este in ceruri.
Si Eu iti spun: tu esti Petru , si pe aceastã piatra voi zidi Biserica Mea, si portile Locuintei mortilor nu o vor birui.”” (Matei 16:17-18)

Noi ne-am intrebat vreodata, cu seriozitate, cine este Isus, cel despre care scrie Scriptura?! Aceasta intrebare este extrem de importanta pentru noi, nu pentru Domnul…!
In discutia cu ucenicii, Isus nu era preocupat cu Sine insusi. Isus a fost smerit, totusi a intrebat emfatic pe ucenici despre El. Intrebarea nu indica o criza a identitatii Sale, nu reflecta vreo incertitudine din partea Lui, fiindca stia prea bine cine este.
De exemplu, la 12 ani, cand a fost gasit in Templu de parintii sai, dupa cateva zile de cautare, cand mama Lui I-a spus: “Fiule,… tatal Tãu si eu Te-am cãutat cu îngrijorare” (Luca 2:48), El a corectat-o imediat, foarte politicos:
“Oare nu stiati ca trebuie sa fiu în casa Tatalui Meu?” (Luca 2:49)
Domnul Isus a pus acea intrebare ucenicilor, pentru ca oamenii trebuiau sa stie, sa invete cine este El. Domnul nu ne intreaba ce credem despre existenta, viata, lume, despre noi, despre biserica sau despre ‘taine’, despre ritualuri sau obiceiuri…, fiindca toate acestea sunt pe un plan secund!

Singura intrebare importanta pentru oameni este aceasta: Cine este Isus?
Fara a avea un raspuns corect la aceasta intrebare, nu exista viata, nu exista cunoastere adecvata, nu exista biserica adevarata, nu exista mantuire, etc.
Intrebarea a revelat dorinta Domnului Isus ca oamenii sa ajunga la adevar. Era vital pentru ucenici sa-L cunoasca pe Domnul in adevarata Lui identitate. Domnul nu vrea sa ne ‘munceasca’ cu intrebari, ci vrea sa gasim raspunsurile corecte la ele. De fapt, Isus Hristos ne ofera raspunsuri la toate intrebarile noastre, atunci cand ajungem sa-L cunoastem pe El in mod personal.
In general, pentru a-i ajuta pe oameni sa afle adevarata Sa identitate, Domnul Isus a folosit intrebari felurite, a facut afirmatii socante, si a intreprins actiuni unice…, care i-au ‘impins’ pe interlocutori la o analiza serioasa.

CATEVA INTREBARI
i) A venit la El un ‘fruntas’, care era preocupat de viata vesnica, si a zis:
“Bunule invatator, ce trebuie sa fac ca sa mostenesc viata vesnica?” (Luca 18:18 sau Marcu 10:17 )
… la care Domnul Isus l-a intampinat tot c-o intrebare:
“Pentru ce Ma numesti bun?” i-a raspuns Isus. „Nimeni nu este bun decât Unul singur: Dumnezeu.” (Luca 18:19)
Domnul Isus n-a spus sa nu fie numit bun… Indirect a intrebat cu acest inteles: Nu cumva recunosti ca sunt Dumnezeu in trup uman?
Ca asa stau lucrurile, rezulta si din faptul ca nu doar a afirmat ca numai Dumnezeu este bun dar S-a adresat catre oameni, spunand: “…voi, care sunteti rãi, stiti sa dati daruri bune copiilor vostri…” Domnul Isus nu S-a pus pe sine alaturi de noi, de cei rai, pentru ca El este de cealalta parte, ca si Dumnezeu.

ii) Marii teologi ai vremii au venit sa-L infrunte pe Isus Hristos cu manunchiuri de intrebari incuietoare, si li sau dat raspunsurile de rigoare…, dupa care Domnul i-a intrebat al cui Fiu este Hristosul (Matei 22:42). “Al lui David”, I-au rãspuns ei, imediat. Daca este asa cum spuneti, a continuat Isus, “cum atunci David, fiind însuflat de Duhul, Il numeste Domn, cand zice: „Domnul a zis Domnului Meu: „Sezi la dreapta Mea, pana voi pune pe vrajmasii Tai sub picioarele Tale?”” (Matei 22:43-44). Nimeni n-a stiut atunci sa raspunda. Desigur ca David L-a numit Domn pe Mesia, fiindca era de natura divina, era Dumnezeu.

CATEVA ACTIUNI
a) La un moment dat, Isus ii forteaza pe ucenici sa urce in corabie si sa traverseze marea, desi conditiile nu erau prea prielnice. In timp ce El dormea la carma vasului, s-a iscat o furtuna groaznica, fapr pentru care ucenicii Il trezesc si-l dojenesc: „Invatatorule, nu-Ti pasa ca pierim?” (Marcu 4:38)
Domnul Isus S-a sculat …, si doar spunand marii: „Taci! Fara gura!” (Marcu 4:39), a potolit stihiile naturii, “asternandu-se o liniste mare”
Ucenicii s-au uitat unii la altii si au zis: „Cine este acesta de Il asculta chiar si vântul si marea?” (Marcu 4:41)
- Ce raspuns poate fi dat? – Dumnezeu era alaturi de ei, in corabie. Creatorul, cel care cu un cuvant a creat lucrurile, tot cu un cuvant are si controlul lor.

b) Cand I-au adus un paralitic pe care l-au asezat in fata Lui si asteptau sa-l vindece, Domnul a facut ceva mai mult, si a spus slabanogului: „Fiule, pacatele iti sunt iertate!” (Marcu 2:5)
In momentul acela, carturarii prezenti acolo au reactionat imediat:
„Cum vorbeste omul acesta astfel? Huleste! Cine poate sa ierte pacatele decat numai Dumnezeu?” (Marcu 2:7) In afirmatia lor, ei aveau dreptate…, dar Domnul Isus le-a demonstrat/marturisit, si prin ocazia vindecarii paraliticului, ca este Dumnezeu, si ca, printre altele, are prerogativul de-a ierta pacatele…!

CATEVA AFIRMATII uluitoare pe care le-a facut Isus.
1) „Dacã pazeste cineva cuvântul Meu, în veac nu va gusta moartea.” (Ioan 8:52), a spus Isus. Iudeii L-au apostrofat imediat ca se crede mai mare ca parintele lor Avraam, sau ca alti prooroci…, care in final au mu-rit cu totii.
“Tatal vostru Avraam a saltat de bucurie ca are sa vada ziua Mea: a vazut-o si s-a bucurat.” (Ioan 8:56), a continuat Isus. Fiindca ei erau foarte contrariati, si nu concepeau ca Isus S-ar fi putut intalni cu Avraam, Domnul le-a mai pus in fata, subliniat, si mai ‘derutant’, aceasta afirmatie ‘naucitoare’:
„Adevarat, adevarat, va spun ca, mai inainte ca sa se nasca Avraam, Sunt Eu.” (Ioan 8:58)
Atunci, iudeii au pus imediat mana pe pietre, ca sa-L omoare, pentru ca se auto-proclama astfel Dumnezeul atemporal, care exista dintotdeauna – S-a identificat cu Dumnezeul care la Muntele Sinai a spus despre Sine: “Eu Sunt Cel ce Sunt” (Exodul 3:14)

2) ”Dacã Fiul va face slo-bozi, veti fi cu adevarat slo-bozi.” (Ioan 8:36) Domnul Isus spune ca nimeni nu are adevarata libertate, decat prin El. Si in asa-zisa “lume libera”, se aplica aceeasi reteta…! In realitate, nimeni nu-i liber, fara a-L cunoaste pe Domnul Isus Hristos. Romanii de ex. s-au crezut liberi dupa lovitura de stat din 1989…, dar s-au convins ulterior de amagire… Cine nu cauta si nu cunoaste Adevarul, nu poate fi liber cu adevarat!

3) „Daca înseteaza cineva, sa vina la Mine, si sa bea.” (Ioan 7:37), a spus Domnul, ca sa-si sature setea pentru totdeauna!
“Daca ai fi cunoscut tu darul lui Dumnezeu, si Cine este Cel ce-ti zice: „Da-Mi sa beau!” tu singurã ai fi cerut sa bei, si El ti-ar fi dat apa vie.” (Ioan 4:10), s-a adresat Isus samaritencei, la fantana…
4) “Eu Sunt Pânea vie”, a spus Domnul Isus, ”care s-a pogorat din cer. Daca mananca cineva din painea aceasta, va trai în veac.” (Ioan 6:51)
5) Tot Domnul a afirmat si aceasta: „Eu Sunt Lumina lumii; cine Ma urmeaza pe Mine, nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina vietzii.” (Ioan 8:12)
6) Practic, Eu sunt TOTUL, a afirmat Domnul Isus indirect – nu aceasta inseamna “Eu Sunt calea, adevarul si viata”?! (Ioan 14:6)
Bine, daca Tu esti totul, au gandit ucenicii, atunci am vrea o experienta extrema, suprema: „arata-ne pe Tatal, si ne este de ajuns.” (Ioan 14:8)
“Cine M-a vazut pe Mine, a vazut pe Tatal” (Ioan 14:9), a fost raspunsul prompt al Domnului Isus, identificandu-Se cu Dumnezeu, in trup uman.

Precum vedeti, “Cine este Isus?” ramane cea mai mare intrebare…, si El a produs fie ura, fie adorare. Oamenii fie au crezut spusele Lui, fie I S-au impotrivit, pentru ca nu se pot da decat doua raspunsuri:
I) El a fost un om, ca si altii, O CREATURA…, si atunci crestinismul este o mare inselare, Biblia o mare minciuna, iar noi suntem pe calea pierzarii…!
…sau,
II) El a fost asa cum a pretins, DUMNEZEU FIUL, si tot ce El a spus este adevarat, tot ce a pretins despre Sine este valabil, si toate avertizarile Lui sunt serioase!

In lumea noastra exista doua realitati: DUMNEZEU (Creatorul, Cel care le ‘tzine’ pe toate) si CREATIA Lui. De care parte Il punem pe Isus Hristos?!
Isus este Creatorul, pentru ca “Toate lucrurile au fost facute prin El; si nimic din ce a fost facut, n-a fost facut fara El.” (Ioan 1:3)
Isus a spus: “Cine din voi Ma poate dovedi ca am pacat?” (Ioan 8:46), iar in alt loc se mentioneaza ca “in gura Lui nu s-a gasit niciun viclesug…” In tot Universul, in afara de Dumnezeu, nimeni nu e perfect…
Unii spun ca Isus Hristos ar fi ‘primul inger al lui Dumnezeu’, numai ca in Sfanta Scriptura gasim scris ca “si la ingeri gaseste el greseli”…
Fiindca Domnul Isus a fost ca si Dumnezeu, fara vina, unde-L punem, cu Dumnezeu sau cu creatia?!

Scriptura spune: „Domnului, Dumnezeului tau sa te închini si numai Lui sa-I slujesti.”
Inchinarea se aduce in exclusivitate lui Dumnezeu, iar Domnul Isus a cunoscut acest verset, din moment ce chiar El I l-a reamintit lui Satana… (Matei 4:10; Luca 4:8)
Fiindca Domnul Isus a primit inchinarea, unde-L punem, cu Dumnezeu sau cu creatia?!

In privinta mantuirii, Biblia spune ca “blestemat este omul care se increde in om, care se sprijineste pe un muritor”… (Ieremia 17:5), si ca “binecuvantat este omul care se increde in Dumnezeu”.
Domnul Isus a pretins sa ne punem increderea in El: “Aveti credinta in Dumnezeu, si aveti credinta in Mine.” (Ioan 14:1)
- Unde-L punem deci pe Domnul isus, de ce parte?! - Cu Creatorul, cu Cel perfect, cu Cel care are pozitia suprema si cere/merita inchinarea. Singurul raspuns logic este ca Isus Hristos este Dumnezeu.

Revenind la raspunsul lui Simon Petru: „Tu esti Hristosul, Fiul Dumnezeului celui viu!” (Matei 16:16), nu gasim o marturisire mai mare care poate iesi din gura vreunui om…
Care-I de fapt sursa acelei marturisiri?! Domnul Isus ii da imediat lui Petru explicatia acelei revelatii: “Nu carnea si sangele ti-a descoperit lucrul acesta, ci Tatal Meu care este în ceruri.” (Matei 16:17)
Cunoasterea Domnului Isus Hristos nu poate avea loc decat prin descoperire divina, si nu doar prin cercetare propie, nu doar prin analiza intelectuala. Dumnezeu Tatal Il descopera direct pe Fiul in doua instante , cand Fiul era pe pamant, rostind din ceruri aceste memorabile cuvinte: „Acesta este Fiul Meu prea iubit, în care Imi gasesc placerea Mea: de El sa ascultati!” (v. Matei 3:17; 17:5; Marcu 9:7; Luca 9:35)
Pe marturia ca Isus este “Hristosul, Fiul Dumnezeului celui viu”, este cladita Biserica Domnului (v. Matei 16:17-18), pe aceasta “piatra”, si nu pe Petru, precum pretinde eronat o ramura a crestinismului de vest…! Nici o biserica ce nu tine la marturia ca Isus Hristos, Cel care ne-a rascumparat, este Dumnezeu in trup uman, nu-i o biserica adevarata a Domnului.

Domnul fericeste pe Petru („Ferice de tine, Simone…”!), si cauza este ca, facand acea marturisire sincera, Petru a ajuns mantuit. Petru a recunoscut divinitatea Domnului Isus si a marturisit ca El este Mesia (Hristosul), rascumparatorul omenirii din pacat.
Marturia ca Isus este Hristosul, Fiul lui Dumnezeu, a fost cea in jurul careia s-a dat batalia de-a lungul secolelor. Dusmanul a facut orice ca sa opreasca, sa elimine din crestinism aceasta marturie, dar credinciosii adevarati intotdeauna au stat cu pretul vietii pentru aceasta marturie, pentru ca ea inseamna de fapt mantuirea.

Te-a preocupat si pe tine cea mai mare intrebare a existentei, respectiv: “Cine este Isus”?!
Daca te preocupa orice altceva, si nu aceasta, sa stii ca esti pierdut!
L-ai recunoscut pe Domnul Isus Hristos ca fiind Fiul lui Dumnezeu, Cel care a venit sa moara pentru pacatele tale, sau crezi ca te poti eschiva, ca poti ignora cerintele si pretentiile Lui?!