Irineus (secolul 2), despre Nicolaiţi (
http://www.newadvent.org/fathers/0103126.htm, traducerea este a mea):
Citat:
The Nicolaitanes are the followers of that Nicolas who was one of the seven first ordained to the diaconate by the apostles. They lead lives of unrestrained indulgence. The character of these men is very plainly pointed out in the Apocalypse of John, [when they are represented] as teaching that it is a matter of indifference to practise adultery, and to eat things sacrificed to idols. Wherefore the Word has also spoken of them thus: "But this you have, that you hate the deeds of the Nicolaitanes, which I also hate." (Revelation 2:6)
Nicolaiţii sunt urmaşii lui Nicolae care a fost unul dintre cei 7 diaconi stabiliţi de către apostoli. Ei duc vieţi în plăceri nestăpânite. Caracterul acestor oameni este foarte clar prezentat în Apocalipsa lui Ioan ca unii care învaţă că nu contează dacă curveşti şi dacă mănânci lucruri jertfite idolilor. Astfel, Cuvântul lui Dumnezeu a vorbit despre ei şi în felul acesta: "Ai însă lucrul acesta bun: că urăşti faptele Nicolaiţilor, pe cari şi Eu le urăsc" (Apocalipsa 2:6)
Clement din Alexandria (secolul 3) şi Eusebius (secolul 4) deasemenea vorbesc despre Nicolaiţi (
http://www.newadvent.org/fathers/250103.htm, traducerea este a mea):
Citat:
Chapter 29. Nicolaus and the Sect named after him
1. At this time the so-called sect of the Nicolaitans made its appearance and lasted for a very short time. Mention is made of it in the Apocalypse of John. They boasted that the author of their sect was Nicolaus, one of the deacons who, with Stephen, were appointed by the apostles for the purpose of ministering to the poor. Clement of Alexandria, in the third book of his Stromata, relates the following things concerning him.
2. They say that he had a beautiful wife, and after the ascension of the Saviour, being accused by the apostles of jealousy, he led her into their midst and gave permission to any one that wished to marry her. For they say that this was in accord with that saying of his, that one ought to abuse the flesh. And those that have followed his heresy, imitating blindly and foolishly that which was done and said, commit fornication without shame.
3. But I understand that Nicolaus had to do with no other woman than her to whom he was married, and that, so far as his children are concerned, his daughters continued in a state of virginity until old age, and his son remained uncorrupt. If this is so, when he brought his wife, whom he jealously loved, into the midst of the apostles, he was evidently renouncing his passion; and when he used the expression, 'to abuse the flesh,' he was inculcating self-control in the face of those pleasures that are eagerly pursued. For I suppose that, in accordance with the command of the Saviour, he did not wish to serve two masters, pleasure and the Lord.
Capitolul 29. Nicolae şi secta numită după el
1. Pe vremea aceasta, aşa numita sectă a Nicolaiţilor şi-a făcut apariţia şi a existat pentru un timp foarte scurt. Apocalipsa lui Ioan o menţionează. Ei se lăudau că cel care a pus bazele sectei a fost Nicolae, unul dintre diaconii care, împreună cu Ştefan, au fost numiţi de către apostoli cu scopul de a avea grijă de săraci. Clement din Alexandria, în a treia carte a Stromatei, ne redă următoarele despre el.
2. Se spune că a avut a soţie frumoasă şi, după înălţarea mântuitorului, fiind acuzat de către apostoli de gelozie, a adus-o în mijlocul lor şi a dat permisiunea oricui dorea să o ia de soţie, să facă acest lucru. Pentru că se zice că acest lucru a fost în concordanţă cu vorba aceea a lui care spune că carnea trebuie abuzată. Şi cei care au urmat erezia lui, urmând orbeşte şi prosteşte ceea ce a fost făcut şi spus, săvârşesc curvia fără ruşine.
3. Dar eu înţeleg că Nicolae nu a avut nimic de făcut cu vreo altă femeie decât cea cu care a fost căsătorit şi că, în ce îi priveşte pe copiii lui, fiicele lui au rămas virgine până la o vârstă înaintată, iar fiul lui au rămas curat. Dacă este astfel, atunci când şi-a adus soţia, pe care o iubea cu gelozie, în mijlocul apostolilor, este clar că renunţa la pofta lui; şi când a folosit expresia 'a abuza carnea', se referea la controlul de sine în faţa acelor plăceri care sunt urmărite cu dorinţă. Presupun că, după porunca Domnului, el nu vroia să slujească la doi stăpâni, plăcerii şi Domnului.
Autentificare
Înregistrare
FAQ
Căutare
